un fel de monstru
atins de mania
atotcunoașterii,
sunt străbătut
de o tăcere
aproape
suportabilă

imposibil
de desenat
sau de schițat
poți cel mult
să rememorezi
un fragment
din trăirile
mele viitoare
sau să-mi
șlefuiești
cuvintele
orfane de
cuvinte

observă doar
că obsesiv
îmi acopăr
cu mâna
ochiul drept
încrustrat
cu diamante

evident
totul
se petrece
ca și când
nimeni
nu ar fi
de față

oare mai
respiră
cineva?