Sânge din sângele meu
ai împrumutat
și viața,
cu tine a-nceput.

Mi-am deschis ochii
și am văzut amintirea…
Mi-am deschis ochii
și am văzut
ceea ce voi trăi peste o vreme.

Viața se schimbă…
și tu cu ea,
te vei schimba-ntr-o lacrimă
și o să îmi înmoi obrazul drept…
Îmi vei acoperi doar riduri
ce peste timp vor fi trecut
în pulbere de neființă și de vis.

Sânge ce-n praf se va schimba,
în amintirea unei clipe
ce viata trist a marginit
într-un surâs de așteptare…

Timpul trece,
eu rămân…
Acum sunt singur pe Pământ:
doar eu, o poză
și o rugăciune…

Îmi privesc sângele
din sângele meu,
cum crește-n omenirea strâmtă
ca să devină… praf.

Și tu, iubito,
ai împărțit viața cu mine,
doar pentru ca ei să fie mâine.

Din mine s-au născut,
din tine
și din praf…

Acum eu te privesc, iubito,
în ce ai mai rămas:
cenușă…
Te plimb din mână-n mână
și te îmbrățișez
cu degete de muritor…

Acum,
o să-ți presar cenușa peste mine.
Acum,
te voi urma pe tine,
în sânge prefăcut în praf…

Iar pe mormântul meu închis în valuri,
un trandafir prea roșu va pluti
doar pentru a se ofili…