( acest text nu e lung
e inalt)


viața mea
explicată și adnotată limpede
ca o culegere de algebră

dar post-mortem

sunt mereu cu un pas
înaintea ta
tu ești următorul

trebuie doar să umblu


*


mă tot gândesc la cercelul meu
verde brun verde argintat
care mi-a alunecat din ureche în chiar
clipa mea de tandrețe
mă gândesc că al dracu cercel
s-a ascuns în iarbă sub bancă
până la identificare
cu mațele clorofilice

noaptea
au venit doi orbi
cleptomani din ăștia care
miros chiloții fecioarelor
și ling tălpile sandalelor
de femeie activă
mă gândesc că ei l-au găsit
au dat cu banul care să-l poarte
acum ei îmi văd urechile
cuvintele și praful
care intră în ele

a doua zi pe la amiaz stănescu
stătea ca prostu în soare
întins pe bancă pe sub bancă
transpirat și ușor flămând
căutându-l


*


cu gura căscată în fața
galantarelor largi cu pește
din carrefour
stănescu părea un pescar încurcat
în propriile sale
undițe

stănescu era mulinat
de pești
într-o mare de oameni


*


într-o zi
voi coborî din bloc
voi face un pas
și în fața mea se va căsca
o trapă
în care voi aluneca
fără împotrivire

voi începe să scriu
post-mortem
cu mama la cap
bocind
ca un refren


*

e suficient doar să cred și chiar acum
stau iar pe bancă la moghioroș
și-mi cade a mia oară același
cercel
în mijlocul clipei mele
de tandrețe

e suficient doar
să cred


*

mi-am jupuit memoria de craniu

se-apleacă peste mine ceva
cu mult mai mare din mine
și din afara mea

în căuș
zeppelinul ființei

numai o dată am povestit despre
posibilul regat al muțeniei
și tăcerea a cuprins
întreaga mișcare


*

întârzii

undeva inima ta mică
face
autostopul


*

apoi la antipa
era răcoare
stănescu citea cu voce tare
toate notițele
despre pietre despre calcani
despre nautili
mi-era un pic frică
de atâta moarte în jur
îmi transpira mâna în mâna lui
și pe furiș strângeam pleoapele
în fața borcanelor
cu caracatițe

totul s-a schimbat
în fața fluturilor
cu cristale fotonice
pe aripi


am desfăcut geamul
m-am întins cuminte
am înfipt în pântec
marele bold
iar la tălpi
mi-am așezat plăcuța


*


dacă leșin de soare
de foame de tine în mine
dă-mi în cap cu o șină
de tren
și apoi lasă-mi sângele
să curgă

lasă-mi sângele să curgă
îți zic


*

un cercel
verde brun verde căprui argintat
s-a împlântat hotărât
în buricul pământului
situat nu departe de moghioroș

acolo unde iubirea are
1.80 înălțime


*


pentru ultima oară
mâna lui alunecă liberă
pe sub tricou
trece peste inima mea

creatorul meu
stănescu
adoarme


*

blana pământului vibrează:
stănescu ciufulește iarba la moghioroș
în căutarea cercelului
verde brun verde căprui argintat

tace parcul


*


în burtă
simt conexiunea și blestemul
aici e ceva
un animal
nu știu
aici în burta mea
e ceva
care mă ține strâns legată

un sifon gol care pompează
în mine
o neliniște


*


(mă calmez-down-la finalul acestui text-intru pe messenger-ionuț are o chestie-care țipă-și pe care o numește "lapsus"-eu cred că e de fapt un termos care urlă-un emoticon-prin care ionuț vrea să zică ceva disperat-închid compul-întind spatele-și îmi continuu viața)

(ca oricine-de altfel)