| = da... | stefan ciobanu [16.Jul.06 06:31] |
| citind această poezie am realizat că li nu scrie altfel.ea scrie altceva...ea se află într-un loc 'acolo unde iubirea are 1.80 înălțime ' de unde ne trasmite cum mai e vremea:) și totuși li nu ne iartă:) și ne vorbește și de ea 'în burtă simt conexiunea și blestemul aici e ceva un animal nu știu aici în burta mea e ceva care mă ține strâns legată un sifon gol care pompează în mine o neliniște ' li, pentru tine numai bine | |
| + uei® | Enache Ionut Laurentiu [13.Jul.06 15:15] |
| Despre tecstul de fata pot sa spun ca e plamadit dintr-un aluat crescut la foc mic si presarat cu sange in interior, e li in spatele cuvintelor cu "focacci" aburind oferind cititorului sa miroasa dar atat cat trebuie, ii mai da si o palma din cand in cand daca el crede ca se poate intinde sa afle prea multe, "e suficient sa cred" ca tecstul e inalt nu lung si deja de aici de sus el devine un clasor de trairi, de ecsperiente placute sau nu, deja trecem de la stari la alte stari brusc, il vad pe stanescu_cu undita in mana si brusc imaginea se muta pe "cu mama la cap bocind ca un refren " care automat schimba cadrul si firul povestirii, ironiile puse in text si incadrate ca o metamorfoza a scriitorului - receptor [ce-o hi sa ista ?], deja din textul de fata puteai sa rupi si sa scrii 10 poezii, dar e cu atat mai puternic cu cat imaginile sar ca un slide-show "posterize - invert - saturation", daca ar fi sa dau un pronostic spun ca li ne ia pe toti in brate in text si ne arata poze cu ea, explicand "uite eu pe banca la moghioros" "uite aici stanescu statea in soare", ideea de baza e totusi destainuirea cu o tenta obiectiva in unele locuri dar devine si foarte subiectiva, chiar personala . finalul ne arata implicarea emotionala in text "ma calmez - down - la finalul acestui text", o destainuire menita sa ne calmeze si pe noi, ramane dilema lui ionut si lapsus-ul lui. iar "imi continuu viata" deja este o acceptare a celor intamplate si eu personal vad afirmatia ca un oftat si o ghemuire in sine, o brusca rupere de tecst de povestire si tot ce tine de aceste evenimente. iar titlul arata clar puterea textului la nivel personal, cuvinte sculptate si ingrosate in sine... asadar, gulia inchide aceasta pagina si urmeaza sfatul ... isi continua viata ca oricine de altfel. | |
| = legenda | Enache Ionut Laurentiu [13.Jul.06 15:17] |
| "foccaci" = un fel de turta facuta prin bucatariile din italia cu sare ulei de masline si ingrediente secrete, o chestie care-mi place de mor. cred | |
| = uei, | Alina Livia Lazăr [13.Jul.06 16:31] |
foccaccio, Ionut, foccaccio, din vremurile in care dieta nu era un cosmar :) nino gaetano, amicul meu din fasano era specialist in asa ceva. puteau fi 10 poezii, desigur. ai privit cu atentie si iti multumesc pentru asta. precum si pentru apreciere. imi pare rau pentru comentariile offtopic ale Oanei si Stefan, sper sa fi inteles amandoi de ce sunt acolo (mai precis, comentariile lor nu sunt suficient argumentate critico-literar, cred). da, ironiile mele, Ionut. inghemuita, li | |
| = Parere de pitecantrop | Andu Moldovean [13.Jul.06 23:19] |
| Ba acest text este lung! Daca e si "inalt", asta ramane la latitudinea (dar si la longitudinea) unei aprecieri mai degraba gregare, in ton cu demisolul unde, mai ieri, cineva imi spunea: "Andule, pensia nu e o chestie chiar asa de nasoala!" Acest Stanescu din poem imi aminteste oarecum de Grigore si de aceea nu pot fi obiectiv in apreciere dupa ce, duminica trecuta, am servit o portie de Grigore mare cat casa poporului, de atunci incoace de cate ori ma trezesc dimineata (inca) ma intreb ce mai face Grigore, oare isi mai mesteca dintii? Stanescu in acest poem este insa mai cuminte, iar asta nu e decat o mare inselatorie. Prin efectul creat asupra Alinei el devine un spirit malefic, mereu la panda, savurand pana la paroxism orice victorie asupra eu-lui femeii lui. Si nu ma mira ca Alina il vede in bold pe acest Stanescu (la a carui moarte parca ar vrea sa asiste fara insa a ravni vreun premiu cinematorafic ci doar asa, de amorul artei), deoarece el se dovedeste a fi indeajuns de perfid pentru a deveni, in final, de-a dreptul un subtext. Bobadil. | |
| = pitecantrop pleșuv și-n clare tendințe de pensionare | Alina Livia Lazăr [14.Jul.06 09:20] |
amicii mei din umbră m-au acuzat că la prima citire s-au gândit la nichita și s-au speriat "uei, ai înnebunit?! poem cu nichita, îl întinzi tu pe nichita pe bancă?", evident că la explicitarea fenomenului, grigore style, s-au mai liniștit, dar temerea asta de asociere cu nichita planează încă asupra textului. care, da, e lung, dar și înalt, și se parcurge ușor, iar odată escaladat, nici nu mai pare așa de lung. :) când ajungi sus, tot ce îți mai dorești e doar o prăbușire frumoasă. o moarte frumoasă, zic. îți mulțumesc, Bobah, că ai venit. li | |
| = peseu important | Alina Livia Lazăr [14.Jul.06 09:21] |
stănescu meu nu-i nichita. :) e un popescu. oareșicare :) | |
| + "inima ta mica face autostopul" | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| pe mine ciclul de poezioare m-a dus cu gandul la vorba aia a lui dan sociu care era ceva de genul "si toate aceste minuni vor fi aici si maine". eu cred, ca-i mai mult decat evidenta diferenta URIASA dintre stanescu si grigore, adica dupa parerea mea nu prea ai inteles mare lucru din postarea asta daca ajungi sa faci comparatia asta hilara, dar sa lasam asta. acest micut univers e compus din cercelul donsoarei aici de fata, si musiu stanescu care-i un soi "nava mama" si lanseaza space shuttle-uri din astea mici carora le putem spune sentimente, si le trimite fix in viziunile autoarei. space shuttle-uri = capsule spatiale adica cel mai mult mi-a placut poezia in care-ti cade iar cercelul pe banca aia si cea in care-ti jupoi memoria de craniu. iar asta pentru ca efectul-cauza nu este atat de evident, craniul ( vazul, mirosul ) reprezinta prezentul si memoria - trecutul, e vorba de dorinta autoarei obsesiva poate, de-a inceta sa mai etaleze succesiunea de evenimente a prezentului la trecutul care intotdeauna rezerva nostalgie ( dar si trecere ). ideea de acel ceva cu mult mai mare 'din mine' si 'din afara mea' mi-a s-a parut de buna factura pen ca face aluzie la acel univers interior in plina si continua desfasurare facut insa si de ceea ce da el pe dalaturi in real ( lucrurile cotidiene, forma prin care ne manifestam sentimentele gesturile, tacerile ). si ca tot veni vorba de taceri mi-a placut caracterul vizual si puternic al finalului. despre cercelul care-ti cade nu stiu ce sfat ar trebui sa-ti dau pentru ca uneori in viata noastra lucrurile de care ne pare rau si ne e dor au fost si cele mai frumoase ( pana in clipa de fatza, iar clipa de fatza poate fi pana cand vrem noi ). so nu pot spune daca ar trebui sa faci ceva sa nu mai cada sau nu. mai ales ca are viata asta uneori feluri ciudate de a ne arata anumite adevaruri fie ca ne place sau nu. si sa stii, inima aia micuta la autostop, e o micuta bijuterie. | |
| = "conexiunea și blestemul" | silvia caloianu [16.Jul.06 06:49] |
| recunosc: Tosa Claudiu m-a adus aici cu "steluta" sa. "mi-a scapat", nu stiu cum, pentru ca, de regula, te citesc. remarc epicul dozat, ironia, sugestivitatea, ludicul si metafora in simbioza. il remarc pe "stanescu" :D, intins pe burta, cautandu-ti cercelul. (bine ca stiati unde s-a pierdut! si mie mi s-a intamplat, si parca...tot era stanescu! serios! nu, nu am scris o poezie despre stanescu si cercelul meu :D si, nu avea niciun rost sa il cautam...) sa nu uit: ti-as cumpara cartea, cu poezii de acestea! | |
| = de pe val | Alina Livia Lazăr [16.Jul.06 11:50] |
| Claudiu Toșa, Intru pe net de la mare: ieri a fost un pic înnorat la prânz, dar apoi, mult soare, în Mangalia. Valurile nu sunt foarte mari, dar îndestulătoare. Și au adus hidrobiciclete noi în Neptun :) Cerceii sunt pe fundul mării. Îi mai pasă cuiva?! :) Altfel, aș zice, "Da, ClaudiuToșa." :) Silvik, Interesantă evoluția relației noastre pe site, nu?! Cu năbădăi și scântei, dar din care, uite, mereu, mai mereu, poezia a avut de câștigat. Eu zic că așa, pentru asta, se merită orice :) Adicătelea, mulțumesc. li | |
| = show must go on | serban georgescu [18.Jul.06 11:03] |
| e un moment, nu-mi dau seama care, unde ar fi trebuit sa te opresti (oricum, cu mult inainte de cele doua paranteze) dar cum oricum, stim amandoi ca nimic nu trebuie niciodata ma bucur ca nu te opresti ceea ce imi doresc si mie iar stanescu, chiar daca nu e el, suna bine | |
| = ... | serban georgescu [18.Jul.06 11:11] |
| de la o vreme ma gandesc la mama ca la o perna nimic, dar absolut nimic nou sub soare (decat poate soarele insusi) | |
| = pentru Șerban Georgescu | Alina Livia Lazăr [18.Jul.06 14:40] |
"Închis în odaia asta minusculă, retez acest text din carnea minții mele cum aș extirpa singur, în oglindă, o tumoare monstruoasă. Simt aici o traumă veche, înșelătoare, ascusă în mii de straturi de pieliță, orbitoare ca perla între limbile scoicii. Cu cât mă înverșunez mai tare asupra ei, cu atât mă îngrozește însă gândul că nu retez o tumoare, ci un organ vital, ca și când textul meu ar fi adevărata mea ființă, iar eu însumi - doar o iluzie". | |
| = ce sa mai zic si eu | florin bajenaru [06.Aug.06 12:53] |
| fac pariu ca multi au zis atatea. probabil au fost fermecati, si tot asa, au simtit nevoia sa zica ceva. moghioros, moghioros acolo faceam baie cu copiii de la bloc, si imi lasam prin tufe kimonoul de la karate, da' de fiecare data il gaseam tot acolo. | |
| = că eram prin zonă, | Alina Livia Lazăr [06.Aug.06 13:09] |
am văzut semnul tău aici, Florin. de obicei, nu mă uit în urmă.:) în nici o urmă. :) aceasta e o urmă. îți mulțumesc că ai venit la ea, cu urma ta, vorbind despre urmele tale, lăsate pe alte urme. :) | |