In piata mare



Eu nu mai pot sa plang, doar sa-mi inchipui

Ca mama ta e cersetoare-n piata,

Un ban de nichel sa-i asez pe chipu-i,

Sa stiu ca are, pana maine, viata –



Sau, cine stie, pana maine, nici

Monedele nu stim de au valoare,

Poate vom achita cu licurici,

Sau flori de tei, o portie de mancare –



Ce sa imi pun de azi, in buzunare,

Sa stiu ca maine pot sa mai platesc,

Ceva de ros, la Maica-Ti, cersetoare,

Copil de om, si Domn, dumnezeiesc?



In care banca sa-mi depun speranta?

Ce geniu sacru, pretului de cost

Al Sfintei Mame, sa ii dea chitanta

C-ar mai avea, cu prunc, pe lume, rost?



Eu nu mai pot sa plang - in piata mare

Doar mai arunc cu cate-un maruntis,

In cate o icoana umblatoare,

In umbra careia imi pare ca itisi



Lumina-Ti grea de sange si sudoare

Pulsand in miliardele de insi…