Spovedania unui turnător al zilelor noastre

O să-mi fie dor de tine așa cum treceai
Cu mâinile frânte pe stradă,
Povestindu-mi că nu te mai ascultă băiatul,
Că el a băgat-o pe mă-sa în groapă,
Că a luat din casa zece milioane
Spunând că are nevasta bolnavă,
Și în loc de boală, a adus-o acasă
Cu copilul în brațe,
Copil care era făcut de curva aia
Cu unul de la IPJ –
Acum au fugit de acasă,
l-au lăsat singur,
au luat o garsonieră cu cinci milioane pe lună,
acum face față,
dar când va veni iarna
să vedem din ce o să plătească întreținerea,

o să-mi fie dor de tine
cum îmi spuneai că ai pus o fotografie la mormântul nevestei,
care te-a costat un milion,
și ai cheltuit după moartea ei
o sută cincizeci de milioane,
împart tot din casă,
spuneai,
că fiu-meu s-a încurcat cu curvele alea
cu aia care a făcut un copil
cu unul de la gară
că fiu-meu nu poate să facă copii,
crește copiii altora

și aș fi avut atâta nevoie de tine, tinichigiule,
să reparăm acoperișul cerului,
dar asta este viața…