Sunt din nou aici, si-mi vine sa rad.
Iata-ma din nou, alaturi de tine,
pagina goala, blestem al vietii mele.
Nu, nu mai zboara pasari de cer deasupra mea
nu, nu mai sunt nori,
as vrea sa-mi putrezeasca sufletul
In locul mintii mele
sunt atat de invechit
nu mai am nici un amor
sunt sfasiat de sensul dorului
si ce dor!...
Te-am vazut, frumoaso, odata,
Citindu-ma ca pe o carte deschisa.
apoi s-a facut seara, noapte, si ne-am iubit
in vechiul tonomat existential...
pic, pic, ai crezut ca mi s-au terminat lacrimile,
ce discuri datatoare de rugina...
Mi-am dat seama de multe lucruri,
dar cel mai important
mi-am dat seama ca traiesc.
Ca un tonomat defect
imi dau seama ca mor
"Moare numai cel ce se cunoaste pe sine".
Dar mai am mult de murit, si stiu,
mai am putin de invatat.

Of doamne, iubito, doar tu esti de vina...