poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-01 | |
Sunt ultimul poet simbolist.
Duhul meu trist, ca un covor de gânduri, vrăjit e-acum de Ultimul Solist, muzica orelor, armonii bizare, patru scânduri. Colind debusolat pe marea singurătății mele, fermecat sunt de Frumos și Înalt, dar nu-ntâlnesc în cale decât furtuni de vise rele și armonii înșelătoare ce-și pun pecetea de smarald. Negrul interior, pustiul galben mă doboară și rătăcesc în continuare înamorat de Visul Alb; dorințele fac mare larmă și mintea cald mi-o înconjoară, însă a lor chemare parcă nu e decât un sunet calp. Doamne, aș vrea să știu unde este capătul a toate, să știu și-apoi să pier în Marele Neant! Pentru-a afla, m-aș târî și pe coate, orbecăind prin noumen, precum odinioară Kant. Dar sunt ultimul poet simbolist. (Sunt, oare, ultimul, sau e doar o părere?) Duhul meu trist și Ultimul Solist mi-au pregătit costumul de tăcere.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate