poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-06-19 | |
De când mă știu am fost preocupat de îngeri.
Pe primii i-am descoperit, copil încă, În vechile ceaslovuri bisericești. Preotul bătrân îmi spunea cu voce caldă: „Privește băiete, citește și pune la inimă! Așa o să crești.” Chipurile îngerilor mă fermecau: Copii dolofani, rozalii, cu plete blonde Înconjurate de nimburi galben-aurii. Aveau aripioare albe la spate. La fel i-am găsit mai târziu Și în picturile maeștrilor geniali. Seara, când murmuram evlavios în gând „Înger, îngerașul meu.....”, În spatele ochilor închiși Îmi cobora de undeva de sus o față frumoasă Cu ochii albaștri și cu un zâmbet blând. Am conștientizat mult mai târziu Că le-am dat îngerilor chipul nostru Coborându-i lângă noi pe pământ, La fel cum Creatorul i-a dat omului La ceasul facerii, propriul chip, Urcându-l în cer lângă El. Dar îngerii sunt doar o lumină Curată, care nici nu se vede! Sunt un joc al unduirilor în Eter; O vibrație infinit de înaltă Alunecând fără odihnă. Îngerul meu, același de o viață Dar cu o față nouă, din lumină, Mă poartă și acum ocrotitor, de mână. Este îngerul meu! Dan David, Los Angeles, 09-23-2005.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate