Părul tău e ca luna.

poate de aceea atragi atâtea
musculițe bețive și fluturi
rotindu-se într-o aură vie.

pielea ta, ca argila, roșcată,
mai poartă, albe,
urmele buzelor mele
păcătoase sigilii de sare.

iar din cochilia pașilor tăi
înflorește nisipul
ca o algă marină.

Te rog nu vorbi,
nu spune un cuvânt.
vreau să aud marea
vorbindu-ne cu glasurile
copiilor înecați,
cu glasurile delfinilor
gâtuiți de emoție.

Și închide dracului
casetofonul ăla!