Nu cred că florile și cactușii și nemulțumirea pot supune totul
Sentimente moarte ce nimeni nu le știe… ce sens au?
Și flori și cactușii și nemulțumirea.
Năștea luna pui pe cerul aspru…
Pentru cine?
E mult și totuși gol înauntrul firelor de pai, a sufletului mort, a urmei de pantof
Buze reci pe mâna mea îmi inhiba gândirea
Amintiri șubrede și vise ce par să
Nu atingă niciodată
Pământul.
Calc pe cadavre de struguri necopți, pe tărâțe și pleavă și frunze galbene
Înaintez speriat pe cărări neștiute ce le-aș vrea
Mai albe, mai scurte…
Și praf mai puțin peste
Dorințe.
Cizmele se afundă în putreziciune și teamă și zdrobesc nehotărâri și mândrie
Aleargă spre mai sus, spre mai drept
Aș vrea să nu mai sufere spinii
Ce-i agăț în trecere cu haina
Scămoșată.