UZINA VISELOR

A fost odată o uzină care, atâta a vândut pe lume, vise; vindea cum toți vând, bunăoară, ceva de bine pentru faptele omise; vindea în bani peșin, și ar fi vrut, să vânda doar un vis, măcar, pe gratis, dar regulile lumii n-au putut, să facă doar un vis, pe lume, gratis.
Și visul ei era un Domn să vină, să facă din Uzina ei – Lumină, și visul ei era să facă Bine, un bine în Uzina Viselor a Lumii, căci proiectanți și ingineri de nume, ce îl căutau din zi și până seara, nu mai știau de-i rău, sau de e bine, nu mai știau ce-i rău, și ce e bine, doar fabricau mereu, pe bandă, vise, și se mirau că nu e dreaptă, lumea. Și Lumea, dreaptă, cum ar fi să fie?
Și ingineri de cea mai mare fală, și arhitecți de cel mai mare nume, amar gândeau: noi fabricăm mereu doar vise, și bucurăm cu ele Lumea-ntreagă, dar, doar o clipă, banda de-i oprită, toți se vor lepada de noi, îndată, vor cere prețul pentru Lumea toată, o vom vedea în hâlci de vis, tranșată, ca pe o humă, ne vor da deoparte, vor tropăi peste Uzina Moartă, vor smulge vieții ultimul ei sânge, vor bea-n mașini întreaga Lumii apă, și cine-i va opri, pe-această Lume? Căci ea, credința, e atât de mică; căci ea, credința, e atât de slabă. Mai bine așteptarea să o facem, rentabilă, când lumea e grăbită, și cei ce-așteaptă ce mai fac?, se roagă, vorbesc unii cu alții, sau discută, sau alții-n scene palide, recită, sau alții-n scene palide, mai cântă, sau alții-n scene palide, dansează...
Și de atunci, Uzina Viselor, așteaptă. Și fabrică, pe bandă, mereu, vise, și-așteaptă Visul ei să fie Faptă, să deie Domnul, de-încă mai așteaptă, să fie gratis, Visul ei, să fie, căci ea, uzina, e Uzina Vie, a Lumii-ntregi, și pentru ea așteaptă.
Așteaptă Dumnezeul ei să vina, și Dumnezeu, pe lume, este Unul, fără de el, în ce cuvinte, Visul, îl povestiți la altul și la Bunul, și doar de voia Lui revine Fiul, adun-Il, Doamne, vis adevărat, de dragul celor care au visat, și Pacea Lui uzinei îi e bunul, Uzina Viselor să-l țină Împăcat...


17 decembrie 2003