poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunț ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-06-09 | |
Iarnă în sufletele noastre verticale,
Prea multă ură și prea multe zboruri. Ne pierdem prea mult timp în clipe orbitale Și nu vedem că plouă pe decoruri. Prea multă iarnă s-a depus pe cai, Atâta groază și atâta disperare. Vezi un buton pe care scrie:”Stai!” Și apăsarea trece-n întrebare. Ciudate gânduri îți mai trec privirea, Sunt poate de iubire, spuse prea demult. Pe ele stă trufașă amintirea Pasiunii mele ca obiect de cult. O iarnă mai străină nu există! Vrea ca un vid de doruri să mă-ngroape. Zăpada ei mă vede și e tristă, De tine prea departe, când aproape. Stăm ca doi mimi pierduți în gesturi moarte, Ne studiem cu fulgii din ogradă. Tu mă întrebi de ce stau într-o parte, Eu îți răspund că nu am ochi sa vadă. Ce iarnă albă mi-a orbit tăcerea! Au înghețat cuvintele și-s goale. Teatrul e gol, doar el cu amintirea, Actori, doar sufletele noastre verticale.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate