prin fereastra pleoapelor deschise
lumina îmi aprinde câte un sentiment cunoscut
îl las în urmă
lipit de o reclamă euromedia
la următoarea
întâlnesc femeia zara
se înalță din trecători
cu coatele sprijinte pe trecut
ca un amestec de gânduri murdare
și un sfârșit fracturat de-o trecere pietonală
asociată unui clopot de tramvai agonic
frâne scârțâit de roți salvări metalice
sau...
încă o viață
cu un alt bărbat
o atingere
un alt vis o altă lume
se ridică...
priviri scutură neobservată clipa când ne-am zâmbit
am știut că mâine vom fi tot acolo
iar și iar ca doi iubiți șoptiți vântului
într-o zi am să cobor
stația va rămâne goală de noi
cu oameni și tramvaie
trăind o altă poveste
cu doi necunoscuți