Sa scriem deci poemul-conditie umana,
Citatie adusa greselilor din om
Cand Iuda si Isus beau din aceeasi cana
Ramane lumea goala, e moartea un simptom.

Priviti in jurul vostru contemporanii mei!
Pierduta-i demnitatea si mort e gandul bun,
Credinta ne e astazi strigata de atei
Si ni se nasc copiii cu mainile pe tun.

Si nici nu mai conteaza nevroza ce sta-n noi,
Nu mai conteaza nici ca lumea ni se sfarma...
Conteaza doar noroiul ce naste alt noroi,
Conteaza numai costul de-a fauri o arma.

Conteaza doar ideea ca inca mai traim,
Conteaza doar minciuna ca oameni suntem inca...
Si nu mai sunt sicrie sa spuna ca murim
Si nu mai sunt nici mame ramase sa ne planga.

Azi iata ne conduce un grup de imbecili
Si ne complacem parca traind asa...mizer,
Intindem simplu mana spre a primi umili
O binecuvantare venita prea lejer.

Ne e si painea astazi dospita parca-n ura
Si n-avem amanunte, e totul important,
Nu mai avem nisipuri...sunt toate piatra dura
Un orizont de zaruri intr-un barbut riscant.

N-au mai ramas nici basme, nu mai avem povesti
Cu Feti-frumosi si Zane... si cai inaripati
Si nici un Mos Craciun n-apare la feresti...
Iar lumea e mai goala de cand au fost uitati.

Priviti in jurul vostru contemporanii mei
La veacul ce s-a scurs, la vremea ce-a ramas...
Priviti daca mai sunteti ori ati ajuns idei
De inca respirati ori noaptea v-a atras.

Sa scriem deci poemul-conditie umana
Citatie adusa greselilor din om...
Cand parca viitorul s-anunta ca o rana
Caci iata, suntem Eva...nesocotind de Pom.