timpul nu se mai prinde de vară
se descalță de noi în deșertul cuvintelor nespuse
ne așează cu gândurile în borduri
nespălate picioare ale orașelor murdare
de oamenii oameni
ți-am spus să te muți din soare
riști să visezi frumos
cu mine la altă masă
și nu mai scoate atât fum din pieptul meu
am nevoie de el să-mi păstrez măruntaiele
pentru înca un secol cu filtru

la capete trecutul si viitorul
fumează în ochii tăi
pe rând
nu înțelegi de ce tac
vorbind doar despre mine
îți frămânți privirile pe chipul meu
se decolorează cu mirări și întrebări
totuși sunt doar o mască a eului
pe care-l dorești altfel
încearcă să te muți la umbră
privește dintr-o parte lumea
trece desculță fără să clipească
e ca o fotografie alb-negru
expusă prea mult în lumină
se sprijină pe patru picioare
aleargă rotund cu asfințitul pe tălpi
ne calcă inconștient pleoapele
clipim
clipim de teamă că mâine
ar putea fi altfel de cum ne-am imaginat-o azi

bag mâna în buzunar
mă pregătesc să achit nota
ne grăbim
să ne pierdem între oameni