am adormit iar când dorm se strică paturile de râs
sforăind până-n buricul somnului cu aorte
lungi și pălării de soare spre ceafă
tu râzi cu capul pe spate te prefaci
că arcurile acestea prinse în sfori
din bătrânescul tău pat în care nu faci dragoste
decât până la călcâie
sunt venele tale elicoidale prin care se vede carnea
iubitei rotind mereu limba ca un ceas
deasupra cadranului gurii tale
până când îi golești sânii în perne fluidul umple patul
și se scurge
pe picioarele înalte
colorând până pe coridoare clădirea


(șoaptele stăteau pe pielea valetului în semiîntuneric
valetul care zbura în jurul patului
ca un vultur hrănit din cutiile de alifii
flacoanele cu parfum turnate prin
epiderma acidă a coconului
de ce v-ați închis în burta acestui oraș)

(hohotul se confundă la ore mici cu somnul
cu patul și lemnul care doarme în el
atât omizile cât și păsările pe care le tai
între pleoape sunt aplecate către umbră
pigulind granulele de vis și învelindu-le
în păr și păstrare
pentru ființe care nu visează)


mă trezesc cu somnul mușcând din gât
întinderea de arcuri se deșiră spre tine
vreascurile și pânza valurilor
în lumina cruda a ochilor sub mușchii înțepeniți
de râs și de pălăriile tale
doar o clipă mai e din noi
înfiptă în masa spre care calci în alt somn
acoperit de clădiri unde se deschid ferestre diurne