Te priveam atit de des incit
Imi spuneam ca intr-o zi
Iti va crapa pielea ta sidefie
Si vor apare mugurii ochilor meii ititi
Cu atita nesimtire acolo
Pe zilnic schimbatoarele curbe,
Unde staruiam mai mult.
Iti mingiiam caldura
Prin lemnul bancii
Cind te ridicai sa raspunzi la ore
Si ajunsesem deja la concluzii savante,
Cum ca stejarul e mult superior bradului
Pentru ca te pastra mai bine
Dar se incalzea mai greu.
Iti numaram pasii de la scoala pina acasa
Si stiam daca esti vesela sau trista
Dupa cum iti leganai rucsacelul maro
Sau daca erai sau nu atenta
La trecerea de pietoni
De linga magazinul universal.

Ochii tai au ramas neinmuguriti de verdele meu
Tributari propriului lor verde intrinsec.
De multa vreme nu mai stai pe scaune de lemn
Si nu ma mai intereseaza daca bancile din drum
Sunt de brad sau stejar.
Rucsacelul maro a murit demn,
Ca orice rucsacel maro.
Vinzatoarea de la magazinul universal
Careia ii ceream exact covrigul
Care statuse lipit de cel pe care il luai tu
Isi trimite nepotii la scoala noastra

Au schimbat pina si asfaltul pe care treceai...
Doar dragostea mea rebela,pletoasa si mirosind a Carpati
Iti mai deseneaza cu creta pasii ,ca la ancheta,
Rizind nebuneste cind ii numar pe degete anii.