Bătrânele menhire ce-nalță-a noastră soartă,
Adulmecă-ntre ele miresme de sperantă,
La mâna lor de faur, ei cresc în toleranță
Ambițiile de mâine, legând toartă de toartă.

Știrbit de avuție, ridică fruntea-înaltă
Estruos, cu-a sa aripă și cu-al sau cioc de plumb,
Leonin de cultură sau un vultur pleșuv,
Eterogen inel de întuneric sfarmă.

Peane de cultură în simfonii cărunte,
Orbesc în luminare și-ochiul cel mai ascuns.
Redus la grea tăcere de viermii puși prea sus,
Cade lăsat uitării și sorților mai crunte...