gresie neagră, pereți verde fistic.
dulapuri din pfl. Magnolia se apleacă.
am dioptrii diferite la ochi
văd răsăritul ca toți ceilalți oameni.

zsupi, ciupește-mi necazurile.
îmi lăcrimez cantitatea de tristețe
prin glandele mamare ale vecinelor.

lumea în care trăiesc eu
se adună în macrameuri ciorchini, îngreunați
de greața mâncărurilor uleioase.

borcanele mele de ambră sunt umplute cu zemuri.
Nu mă mai întreba ce gust au.
Magnolia, tu ești deprimată, fată.
Astăzi nu sunt eu.

Magnolia, spune-mi că nu te-ai făcut
cu o pisică pe cur. lumea în care trăiesc eu
nu acceptă pisici din tuș înfipte-n fesele lăsate.
știu, toate sticlele de bere ar trebui
să fie verzi
să conserve mai bine culoarea degetelor
agățate în etichetă.

îți aduci aminte reclama aia misogină?
treceam prin ea
ca niște regizori de film documentar.
Magnolia, azi te numești Mimi.

și nu aveam nici o pisică pe fese în ziua aia,
doar treceam prin fața cadrului
cu o sticlă de bere în mână

erai o femeie ordinară, senzuală, fardată
coafată la salon de un hairstylist dandy
îți arătai lumii unghiile false de mătase
decorate cu flori de portocal.

lumea în care trăiește Mimi nu acceptă
ca femeile să nu fie alcooliste
și să nu mănânce bătaie la șeptică.
Măcar o dată pe săptamână. De preferat dimineața
pe stomacul gol.

Magnolia, ar trebui să nu te gândești
că au gust amar. Sunt simple pilule de slăbit.
Vei fi ca un răsărit de soare clar
peste două săptămâni, când vecinul
va vrea să-ți ciufulească dezbrăcat de senzualitate
pisica.

un măcelar vei găsi în fiecare bărbat
care valsează de unul singur, vrea un copil
din flori de portocal cu tine, își dorește
ca animal de casă, pisica de pe curu’ tău
și un tv permanent aprins.


Magnolia, uit-o pe Mimi
și unghiile ei false înfipte (cu plictis) în sticla verde
umplută cu șase grade de alcool.

Gresie neagră, pereți verde fistic. Dulapuri din pfl.

cu mâinile în șolduri, cu picioarele înfipte în covor,
privind răsăritul în vamă
neclar dimineața, și noaptea clar.