Te rog, nu mă mai lăsa să mă ascund după cuvinte,
scoate-ți de la ochi ochelarii de lemn și prinde-mă
de-o frunză sau de crupă, așa cum făceai înainte
de liziera iubirii. Nu, mai bine de zăbală, sărută-mă.

Nu mi-e bine fără tine, singurătatea e o renunțare
ludică precum moartea, și eu sunt încă vie.
Uite, îți ofer șansa de a te ascunde după răzoare
pline ochi cu trifoi, sau unde-i loc de noi și vecie.

Dacă vrei. Dacă nu, o să port ochelarii de Lună,
îmi fac mersul invizibil, dar cam șchioapăt de-o copită
și mă doare craterul din frunte.

Herghelia mă vorbește că sunt iapă de-o săptămână
și nu mi-a căzut încă spinul visului din potcoava tocită
de galopul poemelor cărunte.

10 mai 2002


Din volumul "Geometrii singulare",
sept. 2003, editura Pro Transilvania, București