tic- TAC, tic- TAC
și, totuși, timpul nu tace deloc!
mereu mă stresează cu probleme politice și eurovision
tra-la-la împreună la metrou
ne îndrăgostim de alt hoțoman în fiecare zi
el n-are început sau sfârșit
râde când îi număr mamei firele cărunte
de păr maltratat de-vreme
și plânge seara când îl las singur la Romană alături de cerșetori
vrei o sfoară și de dor
te închizi în dormitor ca să afli ce e moartea:
o enigmă leșinată pe scările rulante de atâta căldură
ehee, tu trăiești mii de ani fără reparații,
iar noi ne ducem cu viteza luminii dincolo
blestemat să fii, amice!