nu știu de ce mă ții trează la ora asta să îți spun
pe vapor nu vor crește vreodată copaci
nici măcar sequoia
mi-ar plăcea să văd ca-ntr-un film marinarii
cățărându-se îngroziți de pantere
să uite de naufragii încremeniți de ochii aceia de foc în care nu mai poți privi
așa cum nu îți mai poți suporta în oglindă nimicnicia
ar face și ei semne disperate după un vânător nu ar mai ști morse decât din rădăcini
ar uita de amantele așteptătoare nivelându-și ridurile estetic
eu aș privi de la hublou mirată de nepăsarea meduzelor
dorind să ieșim împreună la o cafea înainte să mă asurzească zgomotul morții
fiindcă toate acestea s-ar sfârși brusc când tu mi-ai spune cherie la mort c'est l'amour