|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ Fotograful de suflete
￭ Despre maeÈ™tri, maiÈ™tri È™i calfe (text revizuit)
￭ (Momentul acela cand…)
￭ ​prolegomene la un plan de acÈ›iune conceput cu aportul persoanelor cu dizabilități
￭ Băiatul meu
￭ masă pentru două persoane È™i un gol venit de nicăieri
￭ ​un poet îmbrăcat în negru È™i mortierele sale ca doi dobbermani pe autostrada prin mare
￭ Copacul din hazardul acestei inimi
￭ ptiu
￭ Cum e muÈ™tarul pe mic
￭ Măria Sa Nesomnul
￭ Crepuscul
￭ să nu mori niciodată când sunt prezidenÈ›iale
￭ Capcană
￭ mamă moartă
￭ Unul dintre avataruri
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Pământ
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Nichita Stănescu [Nichita_Stanescu ]
2009-05-29
| |
Înscris în bibliotecă de Diana Lorena Țugui
Care, cum a rostit cuvântul,
a dispărut cu noapte și vântul
iar ochilor le-a mai rămas să vadă
doar urmele lor umede în zăpadă.
Unde s-au dus?
De ce s-or fi dus?
De ce au rostit cuvântul nesupus?
Departe de noi
între huile și antracite,
gem stelele carului mare stâlcite.
O, nu rostiți cuvântul acela știut!...
E iarnă în patima lutului mut
și peste amurg a nins cu fulgi roșii,
groaznici fulgi roșii!
Tribuna, 1957
 |
|
|
|
