Versul e timpul incandescent
Când sufletul aruncă văpăi
În paradisul intimității.

Versul mut e clipa vanității
Când ființa-ți netrebnică
Îti fură complexitatea simțirii.

Versul surd e decăderea ninfomană
Ce te duce în subsolul umanității
Egoist din măruntaie vărsate în candela uitării.

Învățați-vă versul demența plăcerii
Ce se aude în simfonia trupului
Ciopârțit sub potopul tăișului,

Lăsați-vă lira să forțeze urletului
Sclipiri din zeama gâtlejului imbrățisat
Cu sârma ghimpată a liberului arbitru.