Tu ! Nea Stelică ce s-a întâmplat
Căci pe la mine niciodată n-ai dat
Au trecut deja patru luni de zile
Iar tu n-ai venit la mine

Te cred că n-ai avut timp vreodată
Să vii la mine la mormânt, măcar odată
Incearcă acum să vi și să vezi
Ce am făcut în viață și ce sunt acum nu-ți vine să crezi.

Unchiule eu cât am trăit
La tine la Tisa mai mereu am venit
Veneam la voi ca la mine acasă
Să uit de grijile și probelemele ce mă apasă.

Voi știți cu toții că v-am iubit
Atât cât pe pământ am trăit
Pentru mine a-ți fost familia mea
Eu nu am uitat așa ceva.

Eu bibeloul vostru eram
Chair și atunci când cu verișoarele mă jucam
Iar când am crescut mai mare
Cu verișoarele mă duceam la discotecă și la plimbare

O Doamne, cât am vrut și eu
Un permis de conducere să am în buzunarul meu
Dar eu n-am mai apucat
Si dintre voi eu am plecat.

De asemenea eu n-am uitat
Când pe mașina Tatra ai lucrat
Pe lângă tine m-am dat
In domeiul de mecanică am mai învățat.

Chiar și atunci când Tatra ai predat
Și pe dubă te-ai mutat
Nici atunci n-am încetat
Din mecanică am învățat.

In viață eu cât am umblat
Marina (mama) mereu m-a blestemat
De asemenea mereu m-a amenințat
Și iată unde am intrat.

Ea îmi zicea tot mereu
Lasă că o să-ți pară ție rău
Atunci în 1993 la tribunal când m-a întrebat
Când judecătoarea m-a audiat.

Eu atunci hotărârea am luat
Si cu tăticul meu am stat
Iată că blestemul de mamă m-a ajuns
Si uite eu unde m-am dus.

Cu mine eu nimic n-am luat
Atunci când eu am plecat
Nici averi, nici bani, nici aur n-am luat
Si la 2,50 m, în pământ m-a băgat.

Aș vrea să mai spun ceva
Dacă mama la mine ținea
Indiferent ce s-ar fi întâmplat
Ea nu trebuia să fi plecat.

Atunci ea nu s-a gândit și la noi
La copii ei la noi amândoi
Ea a pus mai presus decât toate
Fericirea ei alături de știe ea cine...poate.

Și iată cum o familie se destramă
Și cum se duce un frate și o mamă
Iar eu am rămas mereu
Alături de tăticul meu.

Acum este prea târziu de regrete poate
Să mai îndrepte ceva nu se poate
In 1999 când eu majoratul l-am serbat
Ea o surioară vitregă lui Gabi i-a dat.

Eu n-am putut și nu pot să o iert
Chiar dacă aș vrea acum nu mai pot
Eu stau acum liniștit și aștept
In somnul meu de veci cu mâinile pe piept.

Tu Gabi frățiorul meu cel bun
Vino pe la mormânt de acum
Dacă atunci cânt am fost în viață, n-ai putut veni pe acasă
Vino acum cu o lumânare și o lacrimă tu varsă.

Vor trece anii, vor trece foarte greu
Tu nu uita vreodată, că te-am iubit și ei
Atunci când tu, vei crește ceva mai mare
Amintește-ți de mine, amintește-ți cu jale.

Eu n-am făcut nimic la nimeni
Nu am făcut nici un rău
Amintește-ți de mine
De frățiorul tău.

Am iubit natura cu tot ce înconjoară
Am iubit meseria chiar și atunci la școală
I-am iubit pe toți, băieți și fete, am iubit mereu
Chiar și pe colegii mei, aceia de liceu.

Am vrut să termin acest liceu
Si la Facultatea de Drept examen să dau eu
Iar după această faculatate
Pe mama să o judec eu, dacă se poate.

Pentru acest secol XX ajunsesem prea deștept
De aceea Dumnezeu poate
Nu m-a lăsat să merg mai departe
Și m-a oprit pentru totdeauna din drum, din tot și din toate.

Tăticule știu că îți este destul de greu
De când de lângă tine am plecat eu
Te rog să mă crezi că n-am știut
Că eu părăsesc acest pământ

De aceea în rândurile următoare
Vă zic ”ADIO” la toți, la fiecare.
ADIO