poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-27 | |
Tu ! Nea Stelică ce s-a întâmplat
Căci pe la mine niciodată n-ai dat Au trecut deja patru luni de zile Iar tu n-ai venit la mine Te cred că n-ai avut timp vreodată Să vii la mine la mormânt, măcar odată Incearcă acum să vi și să vezi Ce am făcut în viață și ce sunt acum nu-ți vine să crezi. Unchiule eu cât am trăit La tine la Tisa mai mereu am venit Veneam la voi ca la mine acasă Să uit de grijile și probelemele ce mă apasă. Voi știți cu toții că v-am iubit Atât cât pe pământ am trăit Pentru mine a-ți fost familia mea Eu nu am uitat așa ceva. Eu bibeloul vostru eram Chair și atunci când cu verișoarele mă jucam Iar când am crescut mai mare Cu verișoarele mă duceam la discotecă și la plimbare O Doamne, cât am vrut și eu Un permis de conducere să am în buzunarul meu Dar eu n-am mai apucat Si dintre voi eu am plecat. De asemenea eu n-am uitat Când pe mașina Tatra ai lucrat Pe lângă tine m-am dat In domeiul de mecanică am mai învățat. Chiar și atunci când Tatra ai predat Și pe dubă te-ai mutat Nici atunci n-am încetat Din mecanică am învățat. In viață eu cât am umblat Marina (mama) mereu m-a blestemat De asemenea mereu m-a amenințat Și iată unde am intrat. Ea îmi zicea tot mereu Lasă că o să-ți pară ție rău Atunci în 1993 la tribunal când m-a întrebat Când judecătoarea m-a audiat. Eu atunci hotărârea am luat Si cu tăticul meu am stat Iată că blestemul de mamă m-a ajuns Si uite eu unde m-am dus. Cu mine eu nimic n-am luat Atunci când eu am plecat Nici averi, nici bani, nici aur n-am luat Si la 2,50 m, în pământ m-a băgat. Aș vrea să mai spun ceva Dacă mama la mine ținea Indiferent ce s-ar fi întâmplat Ea nu trebuia să fi plecat. Atunci ea nu s-a gândit și la noi La copii ei la noi amândoi Ea a pus mai presus decât toate Fericirea ei alături de știe ea cine...poate. Și iată cum o familie se destramă Și cum se duce un frate și o mamă Iar eu am rămas mereu Alături de tăticul meu. Acum este prea târziu de regrete poate Să mai îndrepte ceva nu se poate In 1999 când eu majoratul l-am serbat Ea o surioară vitregă lui Gabi i-a dat. Eu n-am putut și nu pot să o iert Chiar dacă aș vrea acum nu mai pot Eu stau acum liniștit și aștept In somnul meu de veci cu mâinile pe piept. Tu Gabi frățiorul meu cel bun Vino pe la mormânt de acum Dacă atunci cânt am fost în viață, n-ai putut veni pe acasă Vino acum cu o lumânare și o lacrimă tu varsă. Vor trece anii, vor trece foarte greu Tu nu uita vreodată, că te-am iubit și ei Atunci când tu, vei crește ceva mai mare Amintește-ți de mine, amintește-ți cu jale. Eu n-am făcut nimic la nimeni Nu am făcut nici un rău Amintește-ți de mine De frățiorul tău. Am iubit natura cu tot ce înconjoară Am iubit meseria chiar și atunci la școală I-am iubit pe toți, băieți și fete, am iubit mereu Chiar și pe colegii mei, aceia de liceu. Am vrut să termin acest liceu Si la Facultatea de Drept examen să dau eu Iar după această faculatate Pe mama să o judec eu, dacă se poate. Pentru acest secol XX ajunsesem prea deștept De aceea Dumnezeu poate Nu m-a lăsat să merg mai departe Și m-a oprit pentru totdeauna din drum, din tot și din toate. Tăticule știu că îți este destul de greu De când de lângă tine am plecat eu Te rog să mă crezi că n-am știut Că eu părăsesc acest pământ De aceea în rândurile următoare Vă zic ”ADIO” la toți, la fiecare. ADIO
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate