andreea era în top ten la trivia
și îl iubea pe mihai

respirațiile lor se uneau ca două dungi descompuse
devenind un fel de androgin leneș
se căutau în fiece mișcare
de la capătul reflexului involuntar
lumea îi iubea pentru că veneau ca un exemplu
cu calități vioaie și defecte absolut normale
își înghesuiau cotidianul condimentat
în fotografii ca și cum
le-ar fi fost frică
de ceva

nu exista decât prezentul cu micile lui răutăți

de când era mică andreea a visat să zboare
dar aripile i-au crescut mai târziu
când nu mai avea nevoie de ele
și se obișnuise cu gravitația

andreea a plecat
ca toate lucrurile frumoase
la jumătatea discuției
în urmă o pauză incoloră
o zi de toamnă trasă la xerox