poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-17 | |
pulsează prin pupila nimeni
acul dincolo de nervul optic se înfige în creier. tu, seringă, chintesență a urii marea mea dragoste Dumnezeu întoarce spatele cu ceru-n urechi. nu te teme, Doamne, e pentru mine trage-ți toți norii în cap și nu te teme îți sunt printre coaste. “Ești nimeni!” și toate clopotele speriate cu cel de la poarta raiului cu tot repetau după tine: nimeni, nimeni... păsările mi se zvărleau în țipete din ochi. coasa le frângea gâtlejul; o mișcare scurtă ca o interjecție apoi ți le-nșira pe palmă la numărat. “nimic să nu lipsească. știu exact cât am investit!” mă pustiai călare pe moarte până ce venele scuipau praf. în creieri jetul de ură te-asiguram că durerea e vie, nici o intenție să amorțesc. nu cât mă despărțeai de unghii în lustrul bocancului adevăr. ce cârpă moale te iubesc “mi-e sete! plângi!” și m-am umplut de lacrimi m-am început de la călcâie până la ploaia din păr de-acolo n-aveam decât să mă beau eu. rânjea în gura lui tot vântul când i-am așezat ochii în palmă. atunci a luat-o la goană și moartea și dracii s-au ghemuit lângă cățelul pământului atunci ne-a pus punct. mie și dragostei marea mea moartă sub pielea, pământ otrăvit, țărm unde se sfârșesc toate cele bune atunci
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate