Unele roți o iau razna
transformând
asftel
șoseaua într-un muncitor aflat în grevă
în pielea mea
țipă un cal înecat
în propriile-i copite
sunt înarmat cu doi pumni
care nu lasă pereții să cadă
în plictiseală
înca am gânduri
deci
sunt pe jumătate inexistent
soarele în acest război
este aliat cu inamicul
pentru că topește asfaltul
prin care
înoată genunchii grăbiți
de spatele meu biciuit
alerg până voi ajunge la soare
să-i controlez cu pumnii cărămizile
toate ideile mele se refugiază
în urechi
care acum se aseamănă cu un arhipelag
în care
guverneaza unele sunete Black Sabbath-iene
cam așa îmi doresc să fie mijlocul.