Bancomatul cu poezii

Mă plimb prin sălile muzeului de artă și am senzația că printre tablourile de aici este unul din care mă privesc ochii
Giocondei acuzându-mă
vreau să plec din labirintul ăsta de tablouri
mi se face frică de umbrele ce pot ieși din ele
dintr-un alt tablou transpare bunătatea blândă și calmă a
unui câine
este pasiv și se mulțumește cu puțin
sunt singur și am căzut pradă curenților furioși ai artei
moderne dintr-una din săli
Gioconda mă ajunge din urmă și gâfâind îmi spune:
"Nu-mi răspunzi la scrisori decât foarte rar."
Bulversat de apariția Giocondei strig la ea:
"Întoarce-te în rama tabloului tău și lasă-mă în pace!"
Eu trăiesc într-un alt mediu, într-o altă lume".
Chipul ei, ochii ei, creșteau și se dilatau pe măsură
ce-și găseau formele în imaginația mea
-Tinere! Este ora când muzeul s-a închis!
Gioconda mi-a dat telefon și m-a rugat să îți spun să vii
mâine, astăzi are zi liberă.
Mă uit la fata din fața mea și văd niște rotunjimi ca niște
șolduri frumos arcuite.


COPYRIGHT BY PETRE P. BUCINSCHI