poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-11 | |
pun mâna să scriu, mai schimb o vorbă cu unul cu altul,
oamenii mei de zi cu zi sunt câțiva oameni care îmi vin zilnic eu nu mă duc la nimeni, nu mă duc om la nimeni și nici femeie eu mă duc la mâțe, le întreb una alta, le strig pe nume, le mai spun despre mine, stăm așa, într-o lume cu lună sau nu, cu ploaie sau nu oamenii mă scot din sărite, vorbesc întruna pisicile au doar 23 de sunete, lumea lângă ele e simplă în câteva haiku-uri li s-ar termina cuvintele noi complicăm lumea cu scrisul cu vorbitul, lumea iubitului meu e o grădină cu 23 de sunete cum naiba fac unii experimente pe animale le omoară apoi iau tramvaiul spre casă mănâncă o ciorbă de burtă își sărută apoi copiii nevasta se uită la un film cu gândul că mâine mâine e o altă zi de omorât șobolani de sărutat nevastă amantă de făcut copii cu sufletul împăcat că sunt doar linii genetice create de om și nu de Ãl de Sus când eram mici rupeam frunze din gardul viu le rupeam și ne făceam bani din ele teancuri de bani vii, cumpăram cu ei păpuși ardeleanca părinții erau mândri de noi mergeam de mici la shopping și dădeam spectacole serbări sau drq știe ce mai erau pentru noi erau începutul vacanței o vară întreagă de câștigat bani de smuls bani din gardurile vii ale comunității și nici măcar nu trebuia să fii online pentru asta apoi am crescut, oamenii mari ne-au învățat cum să ne facem insectare, să spinalizăm broaște, apoi să ne facem cruce întru iertarea păcatelor pe bune că aștept incendiul din care să salvez pisica și nu tabloul lui rembrandt câinele și nu criminalul lumea asta e o plasă mare, e plasa aceea în care își prindea bunică-mea părul cu bigudiuri e plasa de la ciorapii lui lory e sacoșa maro în care maică-mea cară zilnic pâinea și cărțile nu, nu sunt feministă nu cred că femeia trebuie să muncească la fel ca și bărbatul nu cred că femeia trebuie să plăteasca taxe la fel ca și bărbatul cred doar că femeia poartă cu sine o plasă cred că fiecare femeie poartă cu sine marsupiul transparent al lumii cei mai mulți oameni mă omoară lent sunt un șobolan albastru de aceea când o să mă fac mare, o să mă fac pisică
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate