poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5605 .



Felix catus
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Alma ]

2009-05-11  |     | 



pun mâna să scriu, mai schimb o vorbă cu unul cu altul,
oamenii mei de zi cu zi
sunt câțiva oameni care îmi vin zilnic
eu nu mă duc la nimeni, nu mă duc om la nimeni
și nici femeie
eu mă duc la mâțe, le întreb una alta, le strig pe nume,
le mai spun despre mine, stăm așa, într-o lume cu lună sau nu, cu ploaie sau nu
oamenii mă scot din sărite, vorbesc întruna
pisicile au doar 23 de sunete, lumea lângă ele e simplă
în câteva haiku-uri li s-ar termina cuvintele
noi complicăm lumea cu scrisul
cu vorbitul, lumea iubitului meu e o grădină cu 23 de sunete

cum naiba
fac unii experimente pe animale
le omoară apoi
iau tramvaiul spre casă
mănâncă o ciorbă de burtă
își sărută apoi copiii nevasta
se uită la un film cu gândul că mâine
mâine e o altă zi de omorât șobolani
de sărutat nevastă amantă
de făcut copii
cu sufletul împăcat
că sunt doar linii genetice
create de om și nu de
Ãl de Sus

când eram mici
rupeam frunze din gardul viu
le rupeam și ne făceam bani din ele
teancuri de bani vii,
cumpăram cu ei păpuși ardeleanca
părinții erau mândri de noi
mergeam de mici la shopping și dădeam spectacole
serbări sau drq știe ce mai erau
pentru noi erau începutul vacanței
o vară întreagă de câștigat bani
de smuls bani din gardurile vii ale comunității
și nici măcar nu trebuia să fii online pentru asta

apoi am crescut, oamenii mari ne-au învățat cum să
ne facem insectare, să spinalizăm broaște,
apoi să ne facem cruce întru iertarea păcatelor

pe bune că
aștept incendiul din care
să salvez
pisica și nu tabloul lui rembrandt
câinele și nu criminalul

lumea asta e o plasă mare,
e plasa aceea în care își prindea bunică-mea părul cu bigudiuri
e plasa de la ciorapii lui lory
e sacoșa maro în care maică-mea cară zilnic pâinea și cărțile

nu, nu sunt feministă
nu cred că femeia trebuie să muncească la fel ca și bărbatul
nu cred că femeia trebuie să plăteasca taxe la fel ca și bărbatul
cred doar că femeia poartă cu sine o plasă
cred că fiecare femeie poartă cu sine marsupiul transparent al lumii

cei mai mulți oameni mă omoară lent
sunt un șobolan albastru
de aceea
când o să mă fac mare, o să mă fac pisică


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!