poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-10 | |
Ne-am împropietărit lumea fierbinte
cu angelicii negustori de cuvinte care în breslă au depus jurăminte să se apere, să se ajute și să nu se atace, după principiul să nu-i faci altuia ce ție nu-ți place . Sunt unii negustori cu mare faimă cu acces la marfă din sfaturi de taină pe care o vând tipărită pe bani grei mai ales acelor ce se știu mișei. Mai toți știu să măsluiască măsura și îți trebuie școală să le simți făcătura aranjată în pagini după cum bate vântul să adoarmă, să ucidă, să muște cuvântul ca orișice armă când te simte amic sau colți răi de fiară când se vrea inamic. În urbe și-n țară se simt tot mai tari; (tarife la vobe devin tot mai mari). Șantajul, ocara și reaua credință fac pârtii în case și nasc răzmeriță și furie oarbă pentru pagini de-un ban la masa de lider, la bietul golan. Se vând și cuvinte călăi sau stricate să aibă norodul în minte de toate, se vând fantezii care mâine sunt moarte, dar prețul pe ele se ia în carate, se vinde orice numai banii să iasă, pe omul naiv să îl prindă în plasă să urle, să râdă, să plângă credul, să cumpere vorba mereu nesătul. Porunci din cărți sfinte sunt date uitării. Piețarii de vorbe cu arta mirării clamează în lacrimi mereu adevărul și-atestă cu verbe ce bun este mărul jumate-otrăvit și jumate cu-n vierme. Cuvântul e negru, sentințele ferme. Dar cine sunt ei? Sunt onești și au minte? Au cuget curat și mănâncă doar linte? Formează opinii că sunt mai presus Și-l au ca exemplu pe blândul Isus? Ei sunt ca oricare dar vând altceva și asta e boala din epoca mea ! Mai sunt și excepții în număr infim și-și pun semnătura cu suflet infirm pe coala de vorbe schimbată de-un șef pus paznic de rânduri, mereu fără chef dar gata să placă mai marelui boss că-i darnic la pungă și-i dă os de ros. Netrebnică muncă să-nșirui palavre să muști, să te guduri ca bietele javre când altul mai tare te ține de lesă și joci rolul tău dar într-o altă piesă! Aceasta mi-e era și-s parte din ea și lacrima piere căzută-n cafea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate