Printre gratiile nopții mi-a fugit
un gând golan târându-și umbra neliniștii.
A înnotat prin lacul speranțelor și
s-a strecurat prin potecile ipocriziei,
a trecut prin codrul suspinelor
și prin deșertul umilințelor,
s-a hrănit cu buruienile iluziilor
și cu rădăcinile păcatelor râvnite,
suferind de setea lacrimilor uscate.
Când soarele a răsărit
l-am regăsit otrăvit
la picioarele statuii unui demnitar încă viu.