PÃMÂNT...


Trăim aici,
Pe-un bulgăre de humă
Și de ne place-au nu, acest cuvânt,
E leagănul în care prins-am viață
Și mândri îl numim cu cu toți : Pământ !

Născut din frământări universale
Pe care-acuma le descoperim,
A străbătut prin timpuri ancestrale,
Spre-a deveni acel, pe care-l știm !
Un paradis deplin, pe care viața
Ni l-a donat curat, în stăpânire,
Considerând pe OM adevărata
Ființă de a-l lua sub ocrotire !

Milenii au trecut, cum trece clipa...
Iar azi, de-l vom privi, n-am recunoaște
Ce-am moștenit...căci cunoscând risipa
Omu-a distrus tot ce pământul naște !
Câmpiile întinse, sunt azi stepe...
Și le cuprinde-ncet, încet deșertul
Pădurile din munți, sunt astăzi sterpe
Iar apele-au culoarea ca oțelul...
Și te mai miri când vezi că boala-nvinge
Tot ce atinge azi mână de om...
Pâraiele sunt roșii de la sânge
A mii de animale, ucise, tot de OM...





























Suntem Stăpâni ! Nimic nu ne oprește
Să decimăm planeta, pas cu pas...
Dar, răzbunare-n taină plănuiește
PÃMÂNT, ce-i pentru noi, în timp, popas....