ca o lovitură de tobă ca foarte multe

așa aprind ce găsesc
becu' mort televizoru' lămpile lumina pe balcon lumânarea aromată
ca un diavol cu o feștilă roșie

era mult zgomot și la porțile iadului nu era nimic

ca și cum aș sta în fața dulapului și nu știu cu ce să mă îmbrac

un milog aștepta răbdător la ușă

să iau foarfecele și să tai sunetul ăla perfect
să-l mutilez să-l opresc
acolo unde fix nu mai urmează decât multiplicare
o pană de curent expandând bezna
porțile orașului raita cu mașina filmul
rădăcinile

după care
crapă dracului toate

de parcă te-aș plezni

așa cam tot ce-aveam de spus zace
reziliat
râncezind precum pâinea laptele și untul după niște zile în care nu-mi mai pasă de nimic
și tu nu ai nimic de luat de aici
acum

nu mai știu cine zicea alice tu ești malignă

după vreo câteva chestii stau cu mâinile pe masă