mi-am dezbrăcat toate stările
în tunelul dintre ochiul meu
și strigătul never
unele încă scoteau aburi
peste mort
înțepenind în pupile
ultima întrebare
cămășile fericirii
păstrau forma trupului cald
când a venit cineva
le-a probat și a rămas în ele
până s-au zdrențuit
încât nimeni nu și-a mai amintit
ale cui au fost întâia oară
în jur obiectele levitau
călcam pe covoare de zâmbete strâmbe
iar patul proptea în tavan
norii ultimei ploi
în care de-atâtea ori
ne-am scăldat
o singură dată se moare
am apucat să zic
și ca o recompensă
pentru această unicitate
trăim departe și diferit.