uneori gândul meu
străbate păduri și deșerturi moarte
strecurându-se pe sub arcuri de curcubeu
și se înfige adânc cu colții
în dorurile adormite în amforele sparte
alteori îl simt cum trece prin inimi
sfărâmând lacătele ruginite
fără să trezească mânia șarpelui
așezat cu capul în poala amintirilor împietrite

uneori zborul aripilor
este atât de vibrant
încât seninul
devine casant
și cade în puțurile secate
alteori în timp ce ecoul
se îmbrățișează cu infinitul
și dansează în beznă
ghidați de agelice coruri
tu cânți partituri
creionate cu sufletul pe ceruri


dacă n-ai fi existat
nu auzeam cum picătura de ploaie
în căderea ei
a spart timpanul visului
încarcerat în lut de nestatornicii zei