..............
-10,20,30,40,50,100!V-ați ascuns toți?

m-ați lăsat aici să număr la nesfârșit
până când ați reușit
să v-ascundeți foarte bine de mine...

primul prieten pe care l-am găsit
a fost copacul de lângă mine
ce mi-a dăruit umbra lui,
mi-a cântat cu foșnetul frunzelor
iar când, amețit fiind, de vâltoarea vieții
m-am sprijint de el
ca de propriul destin implacabil....

Îmi este un prieten foarte bun
iar în fiecare dimineață de vară
plânge pentru mine,
încerc să-i șterg de pe frunze tot ce pot
dar el mă oprește
și-mi spune pe un ton serios:
-Voi oamenii, după ce ne luați vegetala nostră viață
sunteți foarte grăbiți să ne numărați cercurile,
dar tu, copile, ești primul care-mi numără lacrimile !
Poate dacă ați fi la fel de perfecți, la fel de verzi ca noi
ați face și voi cercuri în voi...