Tu cântec îmi ești în noaptea senină
mi-e somnul atins de dorul din noi.
Hai, vino, iubite, să-mi fii iar lumină
și dulce trăire pentru-amândoi.

Sărutul din vis mă cheamă spre tine,
lin, plutesc în vraja nemărginirii
și tremur blând cu albe suspine,
în zborul de doi mă dărui iubirii.

Mi-e dor de șoaptele timpului-gând
s-ascult în tăcere un suflet stingher,
făptură solară ce vine cântând
să-mi picure-n viață un strop de mister.

Te chem, te aștept în clipa ce doare
să-mi fii adiere și rai în cuvânt,
copac visător ce-mi dărui culoare
în noapte, în clipă, în cer, pe pământ.

Panciu, 20 noiembrie 2008