poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-05-18 | |
Oh, crudă pedeapsă, mai aspră ca moartea, însăilând reproșuri și vină,
De ce mă albești cu trăsnet de gânduri, pietre-aruncate cu mână divină ? În focul cel negru, scăldându-mă-n șoapte de-amoruri pierdute printre ruine, Învățasem minciuna păgână ca timpul, învățasem desfrâul, plăcerea nebună. M-asmuți împotrivă-mi, să-mi pierd alinarea, liniștea umbrei în piept concubină Când totul părea atât de simplu : pustiu și nisip nu-i deșert, doar rutină O ața înnoadă pe alta-n oglindă, unde-i greșeala?...fatală-ntrebare Există vreo vină-ntr-a umple prea-plinul, dorința de-a rupe bucata de soare? Și cine ești tu să mă judeci de-acolo, de unde stai, în perfectă lumină Iar nouă lasat-ai prea mult întuneric, discernământ amânat de furtună Nu ți se pare că-n lumea trăsnită de umbre, de simun, cu îngerii bani, Ne zbatem noroaie, frig-ger și ploaie, întemnițări tot mai grele în ani? Se miră absurdul din lacrimi secate, fețele hâde, înnegurate De-atâtea pedepse uitate de legi, saline de vicii abandonate, Și rătăcim, tot mai triști și orfani frumuseții..., prin anii pierduți, Căutând nu răspunsuri neștiute de nimeni, ci Purul Aievea, plin de virtuți.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate