Pe cocoașa unei amintiri un arlechin
Face tumbe și smulge din gura unui rechin
Rețeta fericirii pe care o rupe cu frenezie,
Între el și public plesnește o sinestezie.

Trecutul se plimbă prin prezent în zdrențe,
Cu copite de abstract bate secunda în cadențe,
Memoria maladivă joacă la ruletă
Timpul vegetal, bastard galant prefăcut în amuletă.

Arlechinul sunt eu descompus în spectru bizar
Ce zgârâie timpanul lumii cu sarcasm, un zar
Aruncat în absurd îmi este neputința oarbă
Ce bâjbâie printre obstacole și apucă destinul de barbă.