Aș vrea să ajung acasă,dar nu mai știu unde se află acest loc…
Patul în care mă pierd noapte de noapte și mă regăsesc dimineața…
Brațele în care timpul nu mai era timp…
Acea canapea vișinie în care ne ascundeam de același timp care nu ne-a permis să ….
Acele minute în care ne redesenam liniile din mâinile stângi gemene…
Când împărțeam un bol de migdale sau țigara de după….întunericul care ne stăpânea tot mai mult și mai profund
Nopțile în care vocile deveneau ecoul distanței trist de mari dintre noi…
Clipele în care ne recunoșteam doar privindu-ne alunițele…
Acele secvențe când sunetele se loveau de zidul blestemat pe care l-am construit între noi
Aș vrea să ajung acasa, dar nu cred că tu vei mai fi acolo să mă vindeci..