Trezește-mi Doamne gândul bun
Și-mbătrânește-mă în pace
Adună-mă la cap de drum
Cuvântului ales ce-ți place.
Când m-ai menit un bob de viu
Și m-ai ursit să-ți simt puterea
Cine eram – n-ai vrut să știu
Nici dacă meritam durerea.
Erai în univers pustiu
Prea plictisit de timp și piatră
Și-ai ordonat un alt chip viu
Să-ți ardă ca scânteia-n vatră ?
Marioneta mă socoți
În labiritul de suspine
Pândindu-mi drama fără sorți
Să-ți satisfaci plăceri divine ?
M-ai pedepsit când m-ai creat
sau m-ai iubit și mi-ai dat viață?
Așa m-ai vrut sau m-am schimbat
Și voi pleca fără speranță ?
Trezește-mi Doamne gândul bun
Și-mbătrânește-mă în pace
Adună-mă la cap de drum
Cuvântului ales ce-ți place !