Mă duc la colțul străzii
Să cumpăr în vremuri de criză -
O mașină de tocat orgolii.
Las prăjitura cu frișcă aiurea
Și încerc să uit de ce-am plecat
Cu gândul dus într-o eroare.
Adun linii de orgolii cenușii
O schimbare voită a dorinței
De a umple tocătorul cu idei
Lăsate deoparte în analiza intrinsecă
Și învârt manivela timpului
În afara cercului propriu
Până apar puncte finite -
Repere de mers mai departe.
E mai bine fără orgolii
Cand toți doresc schimbarea,
Încât încerc să mă adaptez
Să fiu puțin mirat, nedumerit
Când vânzătorul îmi spune
Că mașina s-a vândut.