poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-24 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Când pârâul se umple cu lovituri de coadă
de șarpe și pianul întors cu spatele își arată pantofii care strălucesc ca miezul nopții când se scufundă ca un fotoliu estropiat chiar dacă picioarele sunt jucării pentru copilul îndărătnic. La adăpostul feliei de pepene violoncel balerinii își bâțâie apetele și transpiră rumeguș iar miezul nopții se plictisește ca o tablă de șah înclinată lângă perete. Nu mă gândeam să plec dar îmi lipsea cheia lacătul uriaș câinele care mă însoțește mereu și se desparte de mine lingându-mi o rotulă. Violoncelul ca un braț plin de broaște a început să arunce picături de miere exasperată Canoia șefului plutea pe lacul de sticlă când a bătut două dimineața și cei ce se trezeau dansau cu cei ce dormeau A sosit cea așteptată și eu m-am ascuns cu ipocrizie în spatele unei cutii de creioane care mi-au împrumutat degetele lor galbene și fragmentul de acordeon ca pe o lămâie la borcan. Lacrimi pe care le păstram ca pe firimiturile de pâine pentru a le arunca în bazinul crocodililor politicoși. Când începea să se umfle gogoașa pielea a șuierat pentru ultima dată și canoia șefului s-a umplut cu bucăți de sticlă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate