Catarg adormit în vaste corăbii
Se clatină-n umbra palatului mort,
Deluzoriu, amar, din turla-i de lemn,
Sibilinic dorm epavele-n port,

Ce țărm îngroapă în somn naufragiul?
Când palid de veci, doarme felinarul…
Ruginite corăbii plutesc în lagon
Și tânguie-n clopote, malul

Și oriunde răsar glorioasele pânze,
În zadar se desmierd a lor oase,
Covor de cenușă în ape,
Cu vechi mortuare de plastic

În lungi depărtări, antic sună,
Din vaste ecouri, cum stâncile dorm:
Departe de tărm, naufragiul,
Departe de tot

Sărută pămantul, e vântul prea crud
Când rece ca marea răsună sirene
Răsar și se sting în amurg
Sirene răsună flămând,
Răsună sirene…