poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-22 | |
Negre cuțite, foarfeci ascuțite,
Tăiați ața cu care inima mi-ați cusut. Lăsați-o să zboare spre zări necunoscute Zbor, doar de păsări călătoare știute. O țineți în chingi, voi negre cuțite? Nu credeți că există și vrăji știute, Doar de baba lui moș Ilie Din deal de la vie? La ea am să merg chiar acum. Dar nu ața să-ți taie, ție, inimă slabă! Ci pe cel care departe este acum, Și care te-a părăsit la margine de drum... să-l facă: Inima să-i ardă de-o dragoste oarbă, Zi și noapte odihnă să n-aibă, La tine să vină cu lacrimi amare, Și nimeni și nimic, pentru tine din piept iubirea, Să nu i-o poate smulge. Iar tu, inimă, speranțe să-i dai. Și tu ac mare, cu ață de tort Inima mea s-o coși Să nu se-nduioșeze de dragostea lui născută din vrajă. O! tu, frumos trubadur! Din această vrajă, nicicând să te trezești. Să stai zi și noapte, în cer să privești. La poarta casei mele, seară de seară să stai S-aștepți până când lumina din casa mea La miez de noapte se stinge Ca apoi să poți începe a plânge... Să-ți blestemi dimineața și ceaiul pe care-l bei Să juri, că diseară la poarta mea, Tu, nu vei mai sta. Dar, iată, că-i seară și pașii te duc Tot mai repede ... Spre poarta mea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate