poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ nu pot respira ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-20 | |
Un stol de rândunele cu aripi diafane
Inundă cerul toamnei zburând spre asfințit. Eu le-nsoțesc cu gândul chiar după ce-au pierit, Surpând văzduhul roșu cu repezi caravane. Acest amurg de sânge pe loc mi-a răscolit Aprinsul dor de tine cu deznădejdi sărmane, Arzând înăbușite în clocotiri vulcane. Și, din păcate, dorul nici astăzi n-a murit... De-atunci, în mine, plânsul și timpu-mi înghețară În munți imenși de vise dintr-un destin divers. Dar rănile-amăgirii s-au strâns într-o comoară Ce se revarsă-n flăcări și se transformă-n vers, Iar el proclamă-n cântec, prin melodia-i clară, Că dragostea e legea supremă-n univers!
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate